Valer Kovacs este un polițist care în 2020 a fost dat afară de la Inspectoratul Județean Timiș, din cauza avertizărilor publice făcute despre neajunsurile din sistem. Ca lider sindical, el a atras atenția asupra lipsei dotărilor din poliție, dar a semnalat și planul de amenzi pe care șefii îl impuneau polițiștilor, în perioada stării de urgență. Kovacs a fost reangajat, opt zile mai târziu, ca urmare a presiunii publice, însă a fost nevoit să se mute cu serviciul de la 10 minute de casă, din Timișoara, la o oră de mers, în Arad. Asta pentru că deși instanța i-a făcut dreptate și șefii de la București au acceptat că șeful lui direct a greșit, câștigător în final a fost tot șeful IJP Timiș, care nu numai că nu a fost sancționat, ci chiar a fost avansat în grad de 1 Decembrie.

În anul 2018 am avut un tragic eveniment – un coleg de-al nostru a fost împușcat la Recaș și a decedat. Acesta a fost momentul care pe mine m-a marcat foarte mult. Atunci am înțeles că noi în Poliția Română suntem doar niște cifre într-un catalog. Eram în acel moment și lider de sindicat și am simțit că dacă eu nu fac ceva atunci pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și a scoate în față ce este rău pentru a se schimba lucrurile în bine, funcția mea de lider de sindicat este degeaba și toată cariera și experiența mea acumulată va trece fără să rămână nimic în urmă.

Așa că am decis să spun lucrurilor pe nume. Am început să scriu, am făcut și câteva denunțuri la Direcția Generală Anticorupție referitor la unele persoane cu funcții de comandă. Am început să fac solicitări pentru reabilitarea poligonului de tragere din curtea Inspectoratului General de Poliție Județean Timiș pentru ca polițiștii să fie bine pregătiți. Am început să fac demersuri prin care am expus inclusiv Ministrului de Interne de la acea vreme, necesitatea schimbării armamentului din dotare, am făcut solicitare pentru reabilitarea sălii de sport din curtea Inspectoratului. Pe scurt, atunci am făcut niște demersuri pentru pregătirea polițiștilor, ca să nu se mai înregistreze decese, sau cel puțin să încerc minimizarea deceselor în rândurile noastre. Cei de la conducere nu dădeau doi bani pe viața noastră, ceea ce este un lucru regretabil pe care eu l-am simțit. În momentul în care am început să fac demersuri, solicitări scrise, am început să simt că sunt călcat la propriu.